Ştefan „cel Mare, cel Bun, cel Sfânt”

Marţi, 2 iulie, anul 1504, se muta la viaţa veşnică cel mai mare voievod din Evul Mediu românesc, Sfântul Ştefan cel Mare. Sfârșitul domnului a fost unul pe măsura vieții sale: „Iară pre Ștefan vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire în Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toți, ca după un părinte al său, că cunoștiia toți că s-au scăpatu de mult bine și de multă apărătură. Ce după moartea lui, pănă astăzi, îi zicu Sveti Ștefan vodă” (Letopisețul lui Grigore Ureche).

După mutarea marelui voievod la Domnul, din generație în generație, a fost numit de popor „cel Mare, cel Bun, cel Sfânt”. Poporul român s-a identificat în istoria sa tumultuoasă cu imaginea legendară de apărător al credinţei şi neamului în persoana Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, simbolul demnităţii noastre naţionale. Domnia sa reprezintă epoca de aur a Evului Mediu românesc. Pentru lupta dusă în apărarea Europei creştine, Papa Sixt al IV-lea l-a numit „atlet al credinței creștine”.

Astăzi, Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte ca sfânt în urma canonizării din anul 1992. Chiar dacă recunoașterea oficială a sfințeniei Voievodului Ștefan cel Mare a venit după câteva sute de ani, el a fost cinstit ca sfânt de către popor încă de la moartea sa. O mărturie din afară care confirmă cultul acordat de către popor o avem de la arhidiaconul catolic polonez Maciej Staryjkowski, care, vizitând în 1575 Țara Moldovei, arăta că „din cauza nespusei sale vitejii îl socotesc ca sfânt”.

Semnele sfințeniei Voievodului Ștefan cel Mare le găsim în viața lui și în moștenirea pe care ne-a lăsat-o. Şi-a purtat crucea de apărător al credinţei. El a mărturisit că biruințele le-a câştigat cu ajutorul lui Dumnezeu, iar înfrângerile i-au fost spre încercare și spre răbdare şi din cauza păcatelor sale, arătând astfel o conştiinţă isihastă şi o viaţă creştină autentică şi asumată.

Remarcabil este gestul său de mulțumire lui Dumnezeu pentru victoria din 10 ianuarie 1475 de la Vaslui, când a postit patru zile numai cu pâine și cu apă. El este sfânt pentru că și-a iubit neamul și s-a jertfit pentru el, iar neamul a răspuns prin cinstire și evlavie. Pentru românii de astăzi, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare este un reazem al demnităţii naţionale şi un simbol al apărării identităţii noastre creştine.

(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)